Cum funcţionează iluziile optice?

Iluziile optice exploatează schimbarea dintre ceea ce ochii noştri văd şi ceea ce creierul percepe. Informaţiile captate de ochi sunt procesate de creier pentru a da o percepţie care nu corespunde cu măsurătoarea fizică a sursei de stimulare. Există mai multe tipuri de iluzii optice dintre care putem enumera cele cognitive (rezultatul interferenţei inconştiente) sau cele psihologice care reprezintă efectul stimulării excesive de un anumit tip (poziţie, culoare, luminozitate, etc) a ochilor şi a creierului. Vă prezint în cele ce urmează câteva iluzii din aceste categorii cât şi explicaţia funcţionării acestora. Pentru vizualizarea unei întregi colecţii de astfel de iluzii optice nu ezitaţi să o vizitaţi pe Dana ce deţine pe blogul ei o colecţie impresionantă :)

Lilac chaser

Fixaţi-vă atenţia la cruciuliţa din mijlocul imaginii. După aproximativ 20 de secunde, punctele roz vor dispare, iar locul gol care se învârte va deveni un punct verde ce se roteşte în jurul cruciuliţei.

Această iluzie este cauzată de trei efecte:

• Iluzia mişcării numită şi „beta movement” 
• Imaginea de după, apariţia culorii complementare verde la dispariţia punctelor roz.
• Efectul lui Troxler.

Acest ultim efect a fost descoperit de elveţianul Ignaz Paul Vital Troxler în anul 1804. Efectul este rezultatul abilităţii neuronilor noştri vizuali de a opri conştientizarea lucrurilor care nu se schimbă, şi de a ascuţi percepţia lucrurilor care se schimbă. În imaginea de mai sus, punctele roz stau pe loc în timp ce absenţa punctelor se schimbă. Aşa că după o anumită perioadă sistemul nostru vizual se concentrează pe punctele în mişcare ce se transformă în verde.

Iluzia mişcării

În această iluzie, imaginea statică pare a se mişca datorită efectelor cognitive de interacţionare a contrastele culorilor cu poziţia formelor. Această iluzie a mişcării mai poate fi obţinută şi cu ajutorul imaginilor stroboscopice unde, imagini statice se succed cu repeziciune creând impresia de mişcare continuă.

Piruetele dansatoarei

Această iluzie creată de designer-ul web Nobuyuki Kayahara implică direcţia aparentă a mişcării dansatoarei. Unii observatorii văd iniţial piruetele rotindu-se în sensul acelor de ceasornic pe când alţii le văd rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic.

Iluzia derivă din lipsa de repere vizuale pentru adâncime. În funcţie de percepţia observatorului, direcţia aparentă a rotaţiei se poate schimba de mai multe ori. O modalitate de a schimba direcţia este de focaliza privirea pe o anumită regiune din imagine, pe piciorul ce se roteşte sau pe umbra dedesubtul dansatoarei, iar apoi mutând încet privirea tot mai sus.

Pentru a facilita percepţia rotiri în ambele sensuri, aveţi mai jos două link-uri cu imagini uşor modificate.

Sensul acelor de ceasornic şi sensul invers acelor de ceasornic.

Iluzia tablei de şah

Această iluzie a fost publicată în anul 1995 de Edward H. Adelson, profesor la MIT. Iluzia optică o reprezintă faptul că pătratul A pare mai închis la culoare decât pătratul B. In realitate nu există nici o diferenţă de culoare între cele două pătrate. Dacă veţi deschide imaginea într-un program de editare foto veţi observa că ambele au valoarea RGB-ul de 120-120-120.

Edward Adelson a creat această iluzie ca să arate cum sistemul vizual al omului reacţionează la umbre. Când încearcă să determine culoarea unei suprafeţe, creierul ştie că umbrele fac ca suprafeţele să fie mai întunecate decât în mod normal. Noi compensăm interpretând suprafeţele umbrite ca fiind mai deschise decât cum ochiul percepe acea suprafaţă. În realitate umbra face ca pătratul B să fie la fel de întunecat ca pătratul A.

Iluzia geometrică

Această iluzie geometrică a fost descoperită de psihologul german Ewald Hering în anul 1861. El a atribuit efectul iluziei creierului ce supraestimează unghiul efectuat de către punctele de intersecţie dintre liniile radiante şi cele două paralele. Cercetătorul Mark Changizi de la Institutul Politehnic Renssalaer din New York crede că această iluzie are legătură cu tendinţa omului de a prezice vizual viitorul. Deoarece există o lagună între timpul în care lumina ajunge la retină şi timpul când creierul nostru percepe lumina, Changizi crede că sistemul nostru vizual compesează această întârziere neurală prin generarea unor imagini care vor apare peste o zecime de secundă mai târziu.