Atunci când oamenii se pierd în deşert sau într-o pădure deasă, în lipsa reperelor, au tendinţa de a merge în cercuri neputând păstra direcţia dreapta. Se pare că aceeaşi tendinţă o manifestă şi cei care sunt legaţi la ochi, mergând în arcuri de cerc de diametre mai mici de 20 de metri, crezând în acelaşi timp că de fapt merg în linie dreaptă.

Rezultatele acestor experimente au arătat că cei care au putut vedea soarele sau luna au reuşit să meargă relativ drept. Experimentul a fost repetat de câteva ori cu 15 persoane legate la ochi. De data aceasta s-a putut observa clar că cele 15 persoane, în lipsa reperelor vizuale, au început să meargă în cercuri din ce în ce mai mici.
Incă nu s-a descoperit de ce avem această tendinţă de a merge în cercuri dar cei de la Institutul Max Planck cred că sistemul vestibular şi cel proprioceptiv (ce trimite creierului informaţii senzoriale de la muşchi şi articulaţii) comunică pentru a permite actualizarea periodică spaţială, iar sistemul vestibular, aflat în urechea internă, nu funcţionează normal în absenţa reperelor vizuale, el de fapt, creând diferite probleme la unii oamenii cum ar fi imposibilitatea de a menţine drumul drept chiar şi în condiţii normale.
Vă las pe sfârşit cu o frumoasă animaţie realizată de Benjamin Arthur şi prezentată de Robert Krulwich. Vizionare plăcută.
nu stiam ca merg in cercuri daca nu vad soarele sau luna,o sa aplic si pe mine acest experiment :)
RăspundețiȘtergereMult succes :)
RăspundețiȘtergere