Prin anii ’50, Ernst Straus, un cunoscut matematician, a
ridicat următoarea întrebare: Oare se poate construi o camera neluminată atât
de complicată care să conţină oglinzi pe
toţi pereţi şi destule cotituri astfel încât să existe un loc în care reflexia
luminii de la o lumânare aprinsă în alt loc din această camera, să nu ajungă?
De exemplu, gândiţi-vă la o camera în formă de “L”. Dacă
cineva aprinde o lumânare în braţul de sus al acestei forme, altă persoană
aflată în braţul din dreapta-jos va vedea reflexia
lumânării, deoarece lumina se va reflecta în oglinzile de pe pereţi conform
celor două legi ai reflexiei optice care spun că razele incidente şi reflectate
sunt coplanare iar unghiul de reflexie este egal cu cel de incidenţă.
Problema a rămas nerezolvată pănâ în anul 1955, atunci când
George Tokarsky de la Universitatea Alberta din Canada a descoperit o astfel de
camera în care să existe un loc întunecat. Această camera prezentată mai jos,
conţine 26 de pereţi, iar dacă aprindeţi o lumânare într-un anumit loc, va
exista cel puţin un alt loc în care reflexia luminii nu va ajunge. În anul
1957, D. Castro a găsit o camera asemănătoare, dar care conţine 24 de pereţi şi
pe care , de asemenea, o puteţi admira mai jos.
În filmuleţul de mai jos puteţi urmări foarte rapid (chiar
prea rapid) o mica demonstraţie la soluţia prezentată de George Tokarsky prezentată
de către site-ul wofram. Pentru a putea interacţiona cu această demonstraţie şi
de a schimba direcţia, numărul reflexilor cât şi alte setări va trebui să
instalaţi Playerul CDF (este free).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu