Putina istorie.
Interconectarea muzicii cu societatea poate fi vazuta oriunde de-a lungul istoriei, fiecare cultura cunoscuta de pe planeta avand muzica, aceasta fiind una dintre actiunile de baza ale omenirii. Din pacate, din lipsa aparatelor de inregistrare, aceasta nu s-a transmis din generatie in generatie, astfel neexistand inregistrari ale muzicii preistorice. Dar cu toate astea, exista dovezi ca si in timpurile preistorice oamenii ascultau muzica. Cel mai vechi artefact legat de muzica este un flaut din os cu o vechime de 35.000 de ani, descoperit in Germania in anul 2009. Influenta muzicii asupra societatii se poate vedea cu usurinta in istoria moderna. Muzica a fost cea care l-a ajutat pe Thomas Jefferson sa scrie „Declaratia de independenta”, acesta cantand la vioara atunci cand nu gasea formularea potrivita pentru anumite parti, muzica ajutandu-l sa-si puna ideile in pagina. Albert Einstein, cand era mic, era atat de slab la invatatura, incat profesorii din scoala generala mai aveau putin si-l dadeau afara din aceasta pe motiv ca era „prea prost sa invete”. In loc sa urmeze sfaturile profesorilor, parintii lui Einstein i-au cumparat o vioara. De atunci totul s-a schimbat, chiar el insusi spunand ca vioara l-a facut sa fie atat de destept. G.J. Withrow, un prieten apropiat de-al lui Einstein spunea ca acesta gasea rezolvarea problemelor si a ecuatiilor improvizand la vioara.
Cum percepe creierul muzica?
Mai mult decat orice alta activitate, muzica necesita sarcini extrem de complexe ale creierului. Dar sa vedem cum aceasta ajunge la creier. Sunetul transmis urechii interne este defalcat in functie de spectrul de frecvente din care este compus sunetul. Acest aranjament ordonat de frecvente joase si inalte este mapat pe creier in acelasi mod in care notele joase si inalte sunt mapate pe clapetele unui pian. Vibratiile din aer create de muzica si de cuvinte misca miile de firisoare de par raspandite de-a lungul membranei din urechea interna. Celulele nervoase, stimulate de leganatul firisoarelor de par, trimit semnale electrice de la ureche la baza creierului si apoi pana la cortex.
Pitch-ul
Pitch-ul este o senzatie audio in care un ascultator atribuie tonuri muzicale la pozitii relative pe o scara muzicala bazata in principal pe frecventa vibratiilor. Perceptia acestui pitch este una dintre proprietatile fundamentale in ascultarea muzicii. Cand auzim un anumit tip de pitch, partea corespunzatoare a membranei din urechea interna raspunde, trimitand semnale cortexului auditiv. Odata semnalul ajuns, exista regiuni specifice pentru fiecare banda de pitch-uri in asa fel incat ele sunt organizate in sectiuni de celule care raspund de anumite frecvente cuprinse intre cele foarte joase si cele foarte inalte. Acesta organizatie nu este una stabila, ea schimbandu-se in decursul a catorva zile sau luni.
Ritmul
Cand o persoana este pregatita sa „bata” un ritm format din intervale regulate, zonele cortexului frontal stanga si pariental stanga cat si cerebelul din emisfera dreapta sunt activate. Pe masura ce ritmul este mai complicat cu atatea mai multe zone din cortexul cerebral si din cerebel sunt implicate.
Tonalitatea
Perceptia tonalitatii consta din perceptia diferitelor caracteristici ale muzici. Exista dovezi ca aceasta este procesata de o retea de zone in lobul superior-temporar din emisfera dreapta, impreuna cu niste zone implicate in analiza modelului pitch-ului.
Emotiile
Un component aditional in ascultarea muzicii o reprezinta experienta emotionala. Ascultarea muzicii placute gustului dumneavoastra activeaza aceleasi zone din creier ca si atunci cand ati face unele activitati placute, zone ca cea mezolimbica, amigdalele sau cea a cortexul insular. De asemenea exista o diferenta in activitatea creierului atunci cand ascultati muzica placuta fata de atunci cand ascultati o muzica neplacuta gustului dumneavoastra. Atunci cand aceasta din urma este ascultata, zona cortexului cingular posterior se activeaza, ceea ce indica un conflict sau durere emotionala.
Muzica si vorbirea
Instruirea muzicala timpurie ajura la dezvoltarea zonelor creierului implicate in vorbire si intelegere. Anumite aspecte ale vorbirii si ale muzicii s-au dovedit a fi prelucrate in zone aproape identice ale functionarii creierului. In anul 2006, Brown, Martinez si Parsons au examinat similaritatile neurologic structurale dintre muzica si vorbire. Folosind tomografii au aratat ca ambele activitati activeaza zone in cortexul motor primar, in zona motoare suplimentara, in zona Broca, in cortexul insular anterior, in cerebelul posterior, in zone din cortexul auditiv, din polul temporar, ganglionii bazali, etc.
Muzica si matematica
Se pare ca exista multe dovezi care sprijina faptul ca muzica are un efect pozitiv asupra capacitatii cuiva de a lucra cu matematica. Cercetarile efectuate la Universitatea din California, au aratat ca acei copii de trei ani care au luat lectii de pian fata de cei care au invatat sa cante sau sa foloseasca calculatorul sau cei care nu au urmat vreun curs de pregatire, au obtinut rezultate mult mai bune la testele iq in rezolvarea puzzle-lurilor. Exista , de asemea, dovezi ca liceeni care au un trecut muzical, s-au descurcat mai bine decat ceilalti la testele SAT pentru intrarea la facultate. Scotand in evidenta si exersand capacitatea muzicala a copiilor, aceasta va hrani dezvoltarea inteligentei lor.
Exista, de asemenea, o legatura intre muzica si inteligenta spatiala. Acest tip de inteligenta prin care se poate vizualiza lumea cu acuratete, de a forma imagini mentale ale obiectelor fizice si de a recunoaste variatii ale obiectelor, este cruciala gandirii necesare ce implica rezolvarea problemelor de matematica avansate.
In concluzie, muzica imbunatateste abilitatiile matematice, ea stimuland zone ale creierului folosite in intelegerea spatial temporala, folositoare unei gandiri analitice.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu