De ce Logica?

Acum ceva timp, cineva m-a întrebat ce anume m-a atras către logică. Ei bine, cred că cel mai în măsură răspuns este dat de textul de mai jos :)

Adaptare după textul lui Jonas the Bold.

“Vreau să-ţi dezgolesc logica şi să raţionalizez pasional cu tine” mi-a şoptit ea, facând pauze mici astfel încât să-i pot simţi respiraţia în ureche. S-a tras puţin înapoi ca să mă poată privi în ochi, ţinându-şi în continuare mâna stângă pe umărul meu.

“Îmi pare rău”, am spus puţin ruşinat, uitându-mă în jos pentru a evita privirea ei. “Religia mea interzice astfel de lucruri”.

Dar ea ştia dinainte că asta am să spun şi era pregătită.  Înclinându-se uşor către mine, şi-a pus încet mâna dreaptă pe celălalt umăr al meu, atingându-mi apoi obrazul cu al său în timp ce se apropia cu gura de urechea mea, şoptindu-mi:

“Nu ai idee erorile logice pe care le putem încerca...una după alta…”

S-a mutat la cealaltă ureche a mea, frecându-şi uşor obrazul de al meu, nasurile noastre atingându-se în timp ce treceau unul pe lângă celălalt.

“Contradicţiile…”

Capul ei s-a lăsat un pic în jos, apropiindu-l de al meu astfel încât să-i pot mirosi părul, revenind apoi la ureche şi rostind încet:

“Analogiile false…şi eşantionarea…”

A început să inspire şi să expire din ce în ce mai încet, după care suspinând adânc:

“…unuia singur”.

Nu am mai putut să mă abţin. Eram al ei şi era minunat. De atunci nu m-a mai interesat religia mea. Logica era mult mai delicată, cu linii curate, netede. M-a sedus pur şi simplu, şi nu m-am mai uitat înapoi niciodată.